Skip to content

Un drum nou pentru Vladut. Prima saptamana la cresa

18/09/2015

Asa cum am promis la inceputul saptamanii, pe Facebook, revin cu detalii “picante” din viata de copil de cresa a lui Vlad, baiatul meu cel mic. Asadar, sunt in masura sa va prezint prima realizare a lui “Vad” (asa isi spune el!): un portret al lui Mickey. Ma rog, nu chiar portret!… Un desen!? Nici desen. Ei, haideti,… sa manuiesti creioanele de colorat nu e chiar simplu, mai ales cand n-ai implinit inca doi ani! Trebuie sa apreciem viziunea si daruirea “artistului”!

Robert Negoita si-a dus copilul la cresa de stat 2

Ce ne asteptam toti sa se intample… s-a intamplat, pana la urma! Vladut a incercat in fiecare dimineata a saptamanii sa o induplece, cu reprize de plans, pe mama lui – nu sa nu-l mai duca la cresa, ci mai repede sa ramana si ea acolo, sa se joace cu copiii! Dar sotia mea i-a rezistat “santajistului”, chiar daca asta a insemnat sa astepte pe la usa cresei linistea de dupa furtuna de lacrimi. Nu a durat mult, pentru ca Vladut uita repede de lacrimi cand vine vorba de joaca. Negociaza cu ceilalti copii pentru jucariile care ii plac si… la treaba!

Robert Negoita si-a dus copilul la cresa de stat 1

De ce am ales o cresa de stat?

M-a intrebat multa lume de ce am ales sa-l ducem pe Vladut la o cresa de stat?! Pentru ca orice cresa aflata in grija Primariei Sector 3 se afla implicit in grija mea, ca primar. Ma preocupa educatia TUTUROR copiilor din Sectorul 3, deci si a fiului meu. De aceea am ales ca, in ultimii ani, Primaria Sector 3 sa faca o investitie masiva in educatie.

Chiar daca acum Vladut abia poate sa tina creionul in mana, am invatat, din experienta pe care o am cu ceilalti doi copii ai mei, ca timpul zboara. Maine-poimaine Vlad va invata sa citeasca, va descoperi acest text pe blogul lui taica’su si ma va certa ca “Ce te-ai apucat sa razi de mine?! Eram mic!”

Mariile Cantecului Romanesc vin in Sectorul 3!

14/08/2015
Sarbatorim, maine, Sfanta Marie Mare. Le urez “La multi Ani” tuturor celor care isi serbeaza ziua onomastica!
In credinta populara, Maica Domnului este protectoarea familiei. Asadar, sa ne bucuram cu totii de familiile noastre si sa profitam de aceasta sarbatoare pentru a ne reintalni cu cei dragi!
In Sectorul 3, petrecerea se tine in Parcul Titan-Parcul Artelor, unde “Mariile Cantecului Romanesc” vin sa isi sarbatoreasca onomastica alaturi de noi. Va fi un concert de exceptie, ca toate cele cu care v-au obisnuit Centrul Cultural Casa Artelor si Primaria Sectorului 3.

Chineză, nu chinezărie

28/04/2015

MAIN1

De când lumea, omul – nu neapărat românul – a fost reticent la nou; la schimbare. Acesta este riscul asumat de cei care au curajul să propună schimbări. Aceşti oameni au însă parte şi de o vagă satisfacţie, nu doar de oprobrii: până la urmă, lumea ţine minte pionierii unor domenii, chiar dacă asta se întâmplă după ceva generaţii.

Nu am pozat vreodată în inovator. Dar nici nu mi-a lipsit curajul să susţin nişte proiecte care mi s-au părut, pe termen lung, pline de potenţial.

China este printre ultimele bastioane ale comunismului în lume. Că nu e comunismul acela din Cuba sau cel înghiţit de părinţii noştri înainte de 1989, ar trebui însă să realizăm. China înseamnă forţă de muncă, disciplină, înseamnă imensă putere economică. “China”, pe vremea când eram copii, însemna calitatea de necontestat a unor jucării sau a unor tenişi, dar şi gustul de neuitat al unor bomboane de ciocolată. Ulterior, după ’89, percepţia s-a schimbat. Calitatea venea din Occident, din China veneau “chinezăriile”: imitaţiile ieftine, Adibas-urile sau Panasoanic-urile. Era şi normal. În România ajunseseră chinezi care nu erau neapărat elite în economia ţării lor. Să nu uităm, dintre românii noştri, cine a ajuns la început în Germania sau Italia? În niciun caz experţii economici.

Timpul a trecut, iar lumea a început să-şi schimbe din nou percepţia despre China. Forţa economică a acestei ţări a uimit până şi America. Iar marile concerne au realizat că nu fac un rabat de calitate dacă îşi mută fabricile sau îşi externalizează anumite secţii de producţie în China. Celebrele telefoane inteligente iPhone de la Apple sunt asamblate în China, Lenovo (compania care a cumpărat gigantul IBM în 2005 şi care a fost, în 2014, liderul vânzărilor de computere în lume) este o companie din China. Şi încă una imensă, încât, anul trecut, a putut să plăteasca aproape 3 miliarde de dolari cash pentru a cumpăra, de la Google, Motorola.

Lumea începe să fie plină de investitori chinezi. De calitate. Dar şi de oameni simpli, truditori, care îşi încearcă norocul cu un serviciu peste mări şi ţări. Comunităţile de chinezi se extind în toate ţările lumii. Limba chineză devine astfel tot mai importantă pe Glob. Prin prisma istoriei, engleza, spaniola, portugheza sau franceza încă îşi menţin “cota de piaţă”, dar limba chineză devine tot mai utilă, dar şi tot mai… “la modă”.

Robert Negoita si Ambasadorul R.P.Chineze, la scoala 88Tocmai de aceea mă bucur că în sectorul 3 există o şcoală unde există ore de limba chineză. Când Institutul „Confucius” a propus predarea limbii chineze la Şcoala Gimnazială nr. 88, recunosc, am fost uşor reticent faţă de reacţia părinţilor. Când am auzit că au fost depuse de părinţi aproximativ 200 de cereri pentru studierea acestei materii, am fost sigur că va fi o reuşită pe termen lung.

Felicit aceşti părinţi, felicit Şcoala 88 şi conducerea ei, Ministerul Educaţiei şi mulţumesc Excelenţei Sale Xu Feihong, ambasadorul Republicii Populare Chineze la București, pentru implicarea de care a dat dovadă. Astăzi, la Şcoala nr. 88 au ajuns primele laptopuri Lenovo, donate de ambasadă. E doar începutul unui proiect care mi se pare de o importantă perspectivă. De aceea voi susţine introducerea cursurilor de chineză şi în alte şcoli din sectorul 3.

“Chinezesc” nu mai e, de mult timp, echivalentul “chinezăriei”.

Şi nu trebuie să uităm asta.

Ziua in care toata lumea mananca bomboane

23/04/2015
party

Imi place sa spun “La multi ani!” oricui si de cate ori am ocazia. Ma face fericit sa vad bucuria si speranta din ochii sarbatoritilor!

De ziua noastra, in fiecare an, ne promitem ca ne va fi mai bine, ca vom avea mai multa grija de noi si ca reusitele se vor tine lant anul acesta. Iar cand, de la prima ora a diminetii, incep urarile de “La multi ani!”, ziua de nastere se transforma intr-un fel de revelion personal.

La bucuria zilelei de nastere adaugam ziua onomastica! Aproape ca nu e roman care sa nu poarte si un nume de sfant. E adevarat ca ziua de nume pare mai putin importanta decat cea de nastere, dar nu e nici pe departe asa! Ganditi-va doar cum e cand sarbatorim la birou ziua onomastica a unui coleg: pizza, bomboane, sucuri si poate chiar ceva bauturi alcoolice (fara sa vada sefii). Desigur, ca sa consumi toate astea, e nevoie de timp… cam cat o zi de munca! Si uite asa, de ziua ta, le daruiesti colegilor un fel de zi libera, in care sa se relaxeze impreuna cu colegii.
De Sfantul Gheorghe, peste un milion de romani isi serbeaza ziua onomastica. Stiu ca fiecare dintre voi a spus macar o data “La multi ani!” astazi si a ciocnit un pahar cu cineva drag. Iar asta, nu uitati, inseamna foarte mult!
LA MULTI ANI tuturor romanilor care poarta numele Sfantului Gheorghe! 

Povestea unui om fericit

17/04/2015

Un om care stie sa rada si sa se bucure, dupa ce viata l-a incercat de nenumarate ori, inseamna ca nu a trait degeaba! A invatat cea mai importanta lectie – sa traiasca frumos!

Este si cazul doamnei Tasia Zaharia, pe care am cunoscut-o de ziua ei, la cea mai importanta aniversare de pana acum. Doamna Zaharia a implinit, pe 13 aprilie, o suta de ani. Si isi face planuri pentru urmatorii 100!
A prins ambele Razboaie Mondiale, si-a pierdut sotul cand avea 25 de ani si era insarcinata cu al doilea copil, dar viata grea nu a impiedicat-o pe doamna Tasia Zaharia sa fie o femeie vesela, sa-si sustina permanent copiii si sa faca din nepotii ei oameni frumosi si fericiti.
Doamna Tasia Zaharia mi-a scris la primarie ca isi doreste sa ii fiu alaturi de ziua ei. A vrut sa marcheze oficial implinirea unui secol de viata, in speranta ca, pentru multi batrani, povestea ei va fi dovada ca si la 100 de ani se poate trai frumos.
Mie, povestea doamnei Zaharia mi-a dat curaj si m-a facut sa inteleg ca batranetea nu trebuie sa ne confiste fericirea. Imi plac oamenii care nu isi pierd niciodata curajul si imi doresc sa intalnesc cate unul in fiecare zi!
Daca stiti oameni cu povesti extraordinare, din Sectorul 3, nu ezitati sa-mi scrieti pe robert.negoita@primarie3.ro. Sunt sigur ca in sectorul nostru locuiesc oameni minunati!

Opriti timpul! Veti vedea frumosul

16/04/2015

Sunt genul de persoana foarte activa si, recunosc, noaptea ma cam incurca, pentru ca ma opreste din treaba. Fie ca e vorba despre familie sau activitatea de la primarie, in permanenta fac planuri si ma straduiesc sa le pun in practica pe toate. Nu de putine ori, am probleme; le intorc pe toate partile, pana cand gasesc solutii.

Stiu, nu va spun nimic nou! Si voi faceti planuri, si voi aveti probleme, si voi cautati solutii. Suntem construiti sa cautam perfectiunea; o cautam in noi, in mintea noastra, in cei din jur, in ceea ce construim prin fortele proprii. Dar adevarul este ca niciunul dintre noi, oamenii, nu poate ajunge la perfectiune. Nu as indrazni totusi sa spun ca ea nu exista. Eu cred ca lumina soarelui de primavara e perfecta. Si florile, cu mirosul si culorile lor, sunt perfecte! Si cantecele pasarilor sunt perfecte.

Ca sa gasim perfectiunea, e suficient sa ne dam ragaz sa simtim primavara care tocmai a venit. Voi cand v-ati oprit ultima oara, sa vedeti frumosul din jurul vostru?

Sarbatoarea luminii. Paste fericit!

12/04/2015

Robert Negoita-familia

Pe oricine ai intreba, iti va spune ca mirosul de cozonaci calzi ii aminteste de copilarie. Poate de aceea, in familiile romanesti, nu exista sarbatoare fara cozonaci pe masa.

Pentru ca am plecat devreme de acasa, de la parintii mei, nu am apucat niciodata sa o ajut pe mama sa framante cozonacii. Ar fi fost, cu siguranta, o amintire frumoasa; o amintire pe care copiii mei as vrea sa o aiba totdeauna, asa ca anul acesta m-am hotarat sa le-o daruiesc. Am facut impreuna cozonaci. Si ne-au iesit!

In speranta ca Pastele v-a gasit in familie, construind inca o amintire frumoasa cu cei dragi, va urez zile cu tihna si iubire!

Hristos a inviat!