Asa cum am promis la inceputul saptamanii, pe Facebook, revin cu detalii “picante” din viata de copil de cresa a lui Vlad, baiatul meu cel mic. Asadar, sunt in masura sa va prezint prima realizare a lui “Vad” (asa isi spune el!): un portret al lui Mickey. Ma rog, nu chiar portret!… Un desen!? Nici desen. Ei, haideti,… sa manuiesti creioanele de colorat nu e chiar simplu, mai ales cand n-ai implinit inca doi ani! Trebuie sa apreciem viziunea si daruirea “artistului”!
Ce ne asteptam toti sa se intample… s-a intamplat, pana la urma! Vladut a incercat in fiecare dimineata a saptamanii sa o induplece, cu reprize de plans, pe mama lui – nu sa nu-l mai duca la cresa, ci mai repede sa ramana si ea acolo, sa se joace cu copiii! Dar sotia mea i-a rezistat “santajistului”, chiar daca asta a insemnat sa astepte pe la usa cresei linistea de dupa furtuna de lacrimi. Nu a durat mult, pentru ca Vladut uita repede de lacrimi cand vine vorba de joaca. Negociaza cu ceilalti copii pentru jucariile care ii plac si… la treaba!
De ce am ales o cresa de stat?
M-a intrebat multa lume de ce am ales sa-l ducem pe Vladut la o cresa de stat?! Pentru ca orice cresa aflata in grija Primariei Sector 3 se afla implicit in grija mea, ca primar. Ma preocupa educatia TUTUROR copiilor din Sectorul 3, deci si a fiului meu. De aceea am ales ca, in ultimii ani, Primaria Sector 3 sa faca o investitie masiva in educatie.
Chiar daca acum Vladut abia poate sa tina creionul in mana, am invatat, din experienta pe care o am cu ceilalti doi copii ai mei, ca timpul zboara. Maine-poimaine Vlad va invata sa citeasca, va descoperi acest text pe blogul lui taica’su si ma va certa ca “Ce te-ai apucat sa razi de mine?! Eram mic!”
Chineză, nu chinezărie
De când lumea, omul – nu neapărat românul – a fost reticent la nou; la schimbare. Acesta este riscul asumat de cei care au curajul să propună schimbări. Aceşti oameni au însă parte şi de o vagă satisfacţie, nu doar de oprobrii: până la urmă, lumea ţine minte pionierii unor domenii, chiar dacă asta se întâmplă după ceva generaţii.
Nu am pozat vreodată în inovator. Dar nici nu mi-a lipsit curajul să susţin nişte proiecte care mi s-au părut, pe termen lung, pline de potenţial.
China este printre ultimele bastioane ale comunismului în lume. Că nu e comunismul acela din Cuba sau cel înghiţit de părinţii noştri înainte de 1989, ar trebui însă să realizăm. China înseamnă forţă de muncă, disciplină, înseamnă imensă putere economică. “China”, pe vremea când eram copii, însemna calitatea de necontestat a unor jucării sau a unor tenişi, dar şi gustul de neuitat al unor bomboane de ciocolată. Ulterior, după ’89, percepţia s-a schimbat. Calitatea venea din Occident, din China veneau “chinezăriile”: imitaţiile ieftine, Adibas-urile sau Panasoanic-urile. Era şi normal. În România ajunseseră chinezi care nu erau neapărat elite în economia ţării lor. Să nu uităm, dintre românii noştri, cine a ajuns la început în Germania sau Italia? În niciun caz experţii economici.
Timpul a trecut, iar lumea a început să-şi schimbe din nou percepţia despre China. Forţa economică a acestei ţări a uimit până şi America. Iar marile concerne au realizat că nu fac un rabat de calitate dacă îşi mută fabricile sau îşi externalizează anumite secţii de producţie în China. Celebrele telefoane inteligente iPhone de la Apple sunt asamblate în China, Lenovo (compania care a cumpărat gigantul IBM în 2005 şi care a fost, în 2014, liderul vânzărilor de computere în lume) este o companie din China. Şi încă una imensă, încât, anul trecut, a putut să plăteasca aproape 3 miliarde de dolari cash pentru a cumpăra, de la Google, Motorola.
Lumea începe să fie plină de investitori chinezi. De calitate. Dar şi de oameni simpli, truditori, care îşi încearcă norocul cu un serviciu peste mări şi ţări. Comunităţile de chinezi se extind în toate ţările lumii. Limba chineză devine astfel tot mai importantă pe Glob. Prin prisma istoriei, engleza, spaniola, portugheza sau franceza încă îşi menţin “cota de piaţă”, dar limba chineză devine tot mai utilă, dar şi tot mai… “la modă”.
Tocmai de aceea mă bucur că în sectorul 3 există o şcoală unde există ore de limba chineză. Când Institutul „Confucius” a propus predarea limbii chineze la Şcoala Gimnazială nr. 88, recunosc, am fost uşor reticent faţă de reacţia părinţilor. Când am auzit că au fost depuse de părinţi aproximativ 200 de cereri pentru studierea acestei materii, am fost sigur că va fi o reuşită pe termen lung.
Felicit aceşti părinţi, felicit Şcoala 88 şi conducerea ei, Ministerul Educaţiei şi mulţumesc Excelenţei Sale Xu Feihong, ambasadorul Republicii Populare Chineze la București, pentru implicarea de care a dat dovadă. Astăzi, la Şcoala nr. 88 au ajuns primele laptopuri Lenovo, donate de ambasadă. E doar începutul unui proiect care mi se pare de o importantă perspectivă. De aceea voi susţine introducerea cursurilor de chineză şi în alte şcoli din sectorul 3.
“Chinezesc” nu mai e, de mult timp, echivalentul “chinezăriei”.
Şi nu trebuie să uităm asta.
Ziua in care toata lumea mananca bomboane
Imi place sa spun “La multi ani!” oricui si de cate ori am ocazia. Ma face fericit sa vad bucuria si speranta din ochii sarbatoritilor!
De ziua noastra, in fiecare an, ne promitem ca ne va fi mai bine, ca vom avea mai multa grija de noi si ca reusitele se vor tine lant anul acesta. Iar cand, de la prima ora a diminetii, incep urarile de “La multi ani!”, ziua de nastere se transforma intr-un fel de revelion personal.
Povestea unui om fericit
Un om care stie sa rada si sa se bucure, dupa ce viata l-a incercat de nenumarate ori, inseamna ca nu a trait degeaba! A invatat cea mai importanta lectie – sa traiasca frumos!
Este si cazul doamnei Tasia Zaharia, pe care am cunoscut-o de ziua ei, la cea mai importanta aniversare de pana acum. Doamna Zaharia a implinit, pe 13 aprilie, o suta de ani. Si isi face planuri pentru urmatorii 100!
A prins ambele Razboaie Mondiale, si-a pierdut sotul cand avea 25 de ani si era insarcinata cu al doilea copil, dar viata grea nu a impiedicat-o pe doamna Tasia Zaharia sa fie o femeie vesela, sa-si sustina permanent copiii si sa faca din nepotii ei oameni frumosi si fericiti.
Doamna Tasia Zaharia mi-a scris la primarie ca isi doreste sa ii fiu alaturi de ziua ei. A vrut sa marcheze oficial implinirea unui secol de viata, in speranta ca, pentru multi batrani, povestea ei va fi dovada ca si la 100 de ani se poate trai frumos.
Mie, povestea doamnei Zaharia mi-a dat curaj si m-a facut sa inteleg ca batranetea nu trebuie sa ne confiste fericirea. Imi plac oamenii care nu isi pierd niciodata curajul si imi doresc sa intalnesc cate unul in fiecare zi!
Daca stiti oameni cu povesti extraordinare, din Sectorul 3, nu ezitati sa-mi scrieti pe robert.negoita@primarie3.ro. Sunt sigur ca in sectorul nostru locuiesc oameni minunati!
Opriti timpul! Veti vedea frumosul
Sunt genul de persoana foarte activa si, recunosc, noaptea ma cam incurca, pentru ca ma opreste din treaba. Fie ca e vorba despre familie sau activitatea de la primarie, in permanenta fac planuri si ma straduiesc sa le pun in practica pe toate. Nu de putine ori, am probleme; le intorc pe toate partile, pana cand gasesc solutii.
Stiu, nu va spun nimic nou! Si voi faceti planuri, si voi aveti probleme, si voi cautati solutii. Suntem construiti sa cautam perfectiunea; o cautam in noi, in mintea noastra, in cei din jur, in ceea ce construim prin fortele proprii. Dar adevarul este ca niciunul dintre noi, oamenii, nu poate ajunge la perfectiune. Nu as indrazni totusi sa spun ca ea nu exista. Eu cred ca lumina soarelui de primavara e perfecta. Si florile, cu mirosul si culorile lor, sunt perfecte! Si cantecele pasarilor sunt perfecte.
Ca sa gasim perfectiunea, e suficient sa ne dam ragaz sa simtim primavara care tocmai a venit. Voi cand v-ati oprit ultima oara, sa vedeti frumosul din jurul vostru?
Sarbatoarea luminii. Paste fericit!
Pe oricine ai intreba, iti va spune ca mirosul de cozonaci calzi ii aminteste de copilarie. Poate de aceea, in familiile romanesti, nu exista sarbatoare fara cozonaci pe masa.
Pentru ca am plecat devreme de acasa, de la parintii mei, nu am apucat niciodata sa o ajut pe mama sa framante cozonacii. Ar fi fost, cu siguranta, o amintire frumoasa; o amintire pe care copiii mei as vrea sa o aiba totdeauna, asa ca anul acesta m-am hotarat sa le-o daruiesc. Am facut impreuna cozonaci. Si ne-au iesit!
In speranta ca Pastele v-a gasit in familie, construind inca o amintire frumoasa cu cei dragi, va urez zile cu tihna si iubire!
Hristos a inviat!
Ne-am obisnuit cu politicieni care stiu de toate, care au o explicatie pentru orice. Stiu sa vorbeasca cu dezinvoltura despre bolile de piele, dar in egala masura pot face o analiza amanuntita a celor mai recente concluzii ale cercetatorilor NASA… tot cu dezinvoltura! Dar oare ne-ar putea privi in ochi atunci cand ne spun, siguri pe ei, despre toate acestea?
Eu mi-am propus sa vorbesc doar despre problemele de administratie locala, pentru ca la asta am pretentia ca ma pricep! Si nu vreau sa ne rezumam doar la comunicarea pe facebook, ci sa discutam fata in fata! Asa au aparut Intalnirile S3, unde analizam periodic problemele cu care ne confruntam in Sectorul 3, solutiile gasite de primarie si propunerile pe care le are fiecare dintre noi pentru modernizarea Sectorului 3. In luna martie ne-am intalnit pentru a doua oara, la Centrul Cultural Casa Artelor – locul care va gazdui de acum inainte toate Intalnirile S3.
“Cand ne anvelopati si noua blocul?”, ma intreaba adesea cei cu care ma intalnesc. Si le raspund. “Cand terminati de modernizat scoala copilului meu?” Si la aceasta intrebare stiu ce sa raspund.
Dar ce ar trebui sa spun cand oamenii ma intreaba cand voi astupa gropile de pe bulevarde, cand termin lucrarea la linia de tramvai de pe Liviu Rebreanu, cand ma ocup de iluminatul public in zonele uitate in bezna? As vrea si eu sa stiu aceste raspunsuri, pe care am incercat – nu o data! – sa le obtin de la Primaria Municipiului Bucuresti. Pentru ca nu Primaria Sector 3 este responsabila de rezolvarea acestor probleme, ci Primaria Municipiului Bucuresti!
Fara sa ia in calcul ca responsabilitatea gestionarii Sectorului 3 se imparte intre cele doua primarii si ca fiecare are atributii clar stabilite, majoritatea sesizarilor de la cetatenii Sectorului 3, indiferent de tema, ajung la mine. Desigur, si “urarile de bine” imi sunt adresate tot mie!
Pe buna dreptate, oamenii nu vor sa afle carei autoritati ii revine responsabilitatea de a gasi solutii pentru problema lor, ci pur si simplu sa se rezolve! Colaborarea institutionala este necesara, dar greu de realizat fara o schimbare fundamentala de mentalitate. Institutiile sunt puse in miscare de oameni, iar daca oamenii se concentreaza permanent pe probleme si prea putin pe solutii, atunci nu ne putem astepta la eficienta! Si, trebuie sa recunoastem, cei mai multi dintre noi ne blocam in probleme si uitam sa vedem si sa pretuim ce e bun in jurul nostru!
In Sectorul 3, schimbarea de mentalitate, implicarea fiecaruia dintre noi si dragostea pentru locul in care traim poarta un singur nume: “I love S3″! (#iLoveS3)
Va invit sa folositi acest slogan – pe facebook sau in viata reala – ori de cate ori descoperiti un nou motiv pentru care iubiti locul in care traiti!
Dintr-un motiv sau altul, fiecare dintre noi iubeste Sectorul 3. Vrem sa facem din el un loc mai bun de trait zi de zi. Pentru asta, trebuie sa intelegem ca lucrurile nu se pot schimba peste noapte si ca schimbarea suntem noi, locuitorii lui, prin gesturile, gandurile si implicarea noastra directa. Noi, cei hotarati sa nu asteptam cu mainile in san schimbarea, ci sa participam la ea.
Daca vreti sa intelegeti schimbarea si sa participati la ea, va astept in continuare la Intalnirile S3! Imi doresc sa putem discuta despre viitorul nostru asa cum e normal – sincer, privindu-ne in ochi!
Sarbatoarea Floriilor in Parcul Artelor
Dragi prieteni,
Vă comunicăm un anunț foarte important: A VENIT PRIMĂVARA!
Așa că ne lăsăm inspirați de ea și de această minunată perioadă care urmează și vă aștepăm în Parcul Titan-Parcul Artelor, locul întâlnirilor noastre speciale.
Sâmbătă 4 aprilie, Primăria Sectorului 3 organizează prin Centrul Cultural „Casa Artelor” evenimentul „Sărbătoarea Floriilor în Parcul Artelor”.
De la ora 10:00 dimineața și până la ora 22:00 vă invităm să petrecem împreună o zi specială, în Parcul Titan-Parcul Artelor, locația dragă tuturor cetățenilor din Sectorul 3 și nu numai.
Expoziții florale, pet-show, expoziție tematică pascală în aer liber intitulată ”Învierea – istorie și tradiții”, face painting, modelaj de baloane , evenimente pentru copii, părinți, bunici și întălnirea cu Teatrul Național pentru Copii Abracadabra, într-un spectacol în aer liber realizat de Marian Râlea și trupa sa .
Seara se va lăsa peste Parcul Artelor pe sunetele muzicii clasice pascale în „Concertul Extraordinar de Paște” acum la ediția a doua. Artiști din tânăra generație vor interpreta muzica pascală speficifică principalelor confesiuni prezente in România : Ortodoxă, Luterană, Neo-Protestantă și Catolică.
Momentul culminant al serii va fi când peste 130 de artiști vor interpreta integral capodopera lui Wolfgang Amadeus Mozart: „Requiem” .
Revenim cu mai multe amănunte, în curând.
Vă așteptăm cu drag să petrecem împreună Sărbătoarea Floriilor în Parcul Artelor!
Batranetea nu e o vina
Cand suntem copii, ii iubim pe batrani pentru ca stiu sa se joace frumos: au rabdare, ne fac toate poftele si, prin povestile lor, ne ajuta sa cunoastem lumea pas cu pas.
Cand suntem copii, doar ei si noi stim sa ne bucuram de lucrurile marunte – noi nu le-am cunoscut inca pe cele “mari”, iar ei au inteles, dupa o viata, ca nu acestea te fac fericit.
Cand devenim adulti, ii iubim pe batrani pentru sfaturile lor bune, pentru sprijinul lor neconditionat, pentru ca ne cresc copiii. Pentru ca ei sunt dovada ca, oricate ti s-ar intampla in viata, sa treci peste probleme nu inseamna decat ca ai mai slefuit un pic OMUL din tine. Peste toate, ii iubim pentru ca incep sa devina, din nou, copii.
Si totusi, preocupati de ziua de maine, uitam uneori de batranii nostri. Stim ca ei sunt, oricum, acolo, pentru noi. Ni se pare ca vor trai pentru totdeuna – e datoria lor!
Cum de am ajuns sa ii pretuim pe bratani doar cand nu ii mai avem? Cu gandul aceasta am plecat sa vizitez cateva cupluri in Sectorul 3, care au mai mult de 50 de ani de casatorie si peste 70 de ani de viata fiecare. Sunt oameni simpli, pentru care cea mai mare agoniseala este povestea lor de viata. Cred ca e timpul sa invatam sa imbratisam aceasta mostenire si sa o interiorizam. Pentru ca batranetea nu e o vina, ci e ceea ce am sadit in noi de-a lungul timpului.
http://www.robertnegoita.ro/2015/03/12/batranetea-nu-e-o-vina/
Robert Negoita 