Skip to content

Să renunţăm la ipocrizie! Problema câinilor comunitari nu poate fi rezolvată decât în interesul oamenilor…

12/10/2011

“Evoluţia stării lui de sănătate e bună, dar încă pielea capului are nevoie de îngrijiri deosebite pentru că s-a instalat un proces de necrozare. Copilul e tratat cu antibiotice şi a început tratamentul psihiatric şi psihologic pentru depăşirea şocului emoţional”. Aceasta este declaraţia doctorului Augustin Ilieş, şeful secţiei de chirurgie şi ortopedie infantilă a spitalului din Vaslui referitoare la starea de sănătate a lui Mădălin, băieţelul de numai 12 ani care zilele trecute a fost sfâşiat de câini.

“Leziunile produse îndrăznesc să le asemuiesc cu un sindrom prin strivire, unul dintre cele mai grave leziuni din patologia traumatică. Sunt afectate tegumentele de la nivelul scalpului, membrele superioare de la umăr până la articulaţii, membrele inferioare de la şold până la tălpi. S-au distrus tegumente, sunt efecte importante, s-au distrus muşchi pe toată suprafaţa corpului, nervi, vase”, a declarat doctorul Ioan Florescu, şeful Clinicii de chirurgie plastică de la Spitalul “Bagdasar-Arseni”. Aceste declaraţii au avut loc la începutul acestui an, când Taniosa Sachievici a fost muşcată de câini comunitari. La scurt timp după aceste declaraţii, femeia a decedat.

Sunt îngrozit. Oare să fiu un pic egoist dacă mă gândesc că sunt tată, iar copiii mei, Louis şi Eva, merg la şcoală, merg în parc să se joace, părinţii mei merg la piaţă, se plimbă alături de nepoţii lor. Oricând unul dintre ei ar putea face subiectul unui astfel de articol. Mă simt foarte responsabil şi vinovat în acelaşi timp. Câţi oameni mai este necesar să treacă prin aceste tragedii pentru a face ceva semnificativ în această privinţă? De ce este mereu nevoie să ajungem la extreme pentru a lua atitudine?

Prefectura Capitalei anunţa la sfârşitul lunii martie că 1.468 de persoane au fost muşcate de câini fără stăpân în ianuarie şi februarie 2011 în Bucureşti, conform datelor oferite de Institutul Naţional de Boli Infecţioase “Matei Balş”, prin Centrul Antirabic. Dintre aceştia, 274 sunt copii.

 

Suntem cu toţii conştienţi că sunt foarte puţini cei care raportează că au fost muşcaţi de câinii vagabonzi, câini bolnavi a căror muşcătură are efecte grave la nivel fizic dar şi mental.

Cifrele vorbesc de la sine şi, cu toate acestea, nu se întâmplă nimic în această direcţie. Se pare că funcţionam în continuare pe principiul conform căruia: dacă nu mi se întâmplă mie sau alor mei, nu mă interesează.

Pe ordinea de zi,  în Parlament, astazi este şi legea prin care va fi hotărâtă soarta câinilor comunitari.  Oare luarea unei hotarari in ceea ce priveste aceasta lege va fi amanata din nou?

Condam laşitatea cu care conducatorii acestei tari se eschiveaza si nu isi asuma responsabilitatea.

Îmi plac animalele, iubesc animalele, însă nu mi se pare corect să facem o alegere între viaţa unui om şi a unui câine comunitar.

Mi se pare incredibil că un copil a fost redus la o bucată de carne târâtă prin ţărână pentru a fi mâncată de nişte animale greu de controlat, că o femeie a fost mâncată de vie şi că zeci de mii de români trăiesc traume fizice şi psihice de neimaginat din cauza unei situaţii scăpate de sub control.

Cu ce au greşit aceşti oameni să merite un asemenea tratament inuman?

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: