Skip to content

Despre conflictul meu cu Ion Iliescu şi despre normalitate într-o ţară profund anormală…

19/04/2011

Citesc astăzi în presa centrală că, pe surse, s-a aflat că aş fi avut un conflict în Biroul Permanent al partidului cu seniorul nostru, preşedintele de onoare Ion Iliescu. Pentru a nu lăsa cârcotaşii de serviciu să “brodeze” prea mult pe seama acestei “informaţii pe surse”, mă simt nevoit să explic public episodul petrecut la începutul săptămânii în cadrul BPN al PSD.

Dezbaterea, pentru că a fost vorba despre o dezbatere de idei, şi nicidecum despre vreun conflict, a pornit, e adevărat, de la o propunere de-a mea.

Sătul fiind de acest război pe care întâiul om al ţării – sper că simţiţi ghilimelele de rigoare – îl poartă cu parlamentul şi dorind să găsesc o soluţie pentru a ieşi din logica absurdă pe care Băsescu o propune, aceea privind Legislativul ca inamic bugetofag al ţării, am propus ca parlamentarii României să nu mai primească niciun ban de la stat.

Mă simt nevoit să repet:  această propunere a venit ca urmare a faptului că m-am săturat ca Băsescu să-şi ascundă mereu incompetenţa, în calitate de conducător suprem al acestei ţări, în spatele parlamentarilor şi a mai ştiu eu ce referendum, prin care, vezi Doamne, din raţiuni privind reducerea de cheltuieli, ar reforma statul.

În faţa acestei propuneri, preşedintele Ion Iliescu şi-a manifestat împotrivirea firească. Spun firească pentru că eu însumi cred că, într-o democraţie normală, într-o Românie normală, într-un stat de drept sau, hai să-i spunem direct, într-o Românie nesugrumată de blestemul ciumei portocalii, parlamentarii ar trebui să fie plătiţi, dar nu ar trebui să aibă voie să deruleze alte afaceri.  Cu atât mai mult cu cât eu sunt iniţiatorul Legii Negoiţă, prin care doresc ca parlamentarilor şi rudelor acestora de gradul I să le fie interzis să deruleze afaceri cu statul român.

Deci, vorba bancului, nu i s-a dat, ci i s-a luat. Pretinsul conflict al meu cu preşedintele Iliescu nu a fost conflict, a fost o dezbatere în cadrul căreia, culmea, amândoi ne situam de aceeaşi parte a baricadei. Şi anume, în zona normalităţii. Din nefericire, într-o ţară anormală…

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: