Skip to content

Ploaia de stele la… PDL

04/02/2011

Zilele trecute, aşa cum îi stă bine oricărui marinar care se respectă, Traian Băsescu a sunat adunarea pe puntea PDL-ului şi i-a chemat la ordine pe subordonaţii săi portocalii.

Sfioşi şi cu emoţii mari, toată floarea ce vestită a actualei puteri a dat buzna să răspundă prezent la chemarea şefului. De data aceasta, semn că au început să înveţe din greşelile trecutului, au renunţat la limuzinele ultraluxoase şi s-au limitat să se adune mai puţin ostentativ.

Evident, domnul diriginte i-a săpunit bine pe alocuri pe elevii săi, aceste lucruri ajungând, mai mult sau mai puţin întâmplător, şi în presă. Dacă în cazul “repetenţilor” clasei, vezi cazul deputatului Păsat, şeful cel mare nu a ezitat să folosească nume, în ceea ce priveşte “stelele PDL-ului”, Băsescu a fost mult mai evaziv, neîndrăznind să le spună pe nume, ci apelând pentru a mia oară la strategia sa de a lansa acuze la comun, pe sistemul “întărâtă-i drace” şi vom vedea ce iese.

Remarcabilă este reacţia “elevilor portocalii”. Brusc, sintagma de “stea a PDL-ului” a devenit o anatemă, de care toată linia întâi a partidului fuge ca dracu` de tămâie. În frunte cu Udrea şi alţi veşnici abonaţi la vârful piramidei, toţi fac pe niznaiul şi, brusc,  nu se consideră stele ale partidului, ci maximum nişte furnicuţe umile.

Singurul  care a îndrăznit să-şi păstreze coloana vertebrală şi să rămână acelaşi om politic de calibru a fost Vasile Blaga, demonstrând încă o dată de ce este unul dintre oamenii apreciaţi de tot spectrul politic autohton.

Lasând la o parte bucătăria internă, destul de urât mirositoare a PDL-ului, trebuie trasă o concluzie: este evident că Traian Băsescu are dreptate. Nu poţi face dezastru în ţară, dar când vine vorba să explici poporului de ce o faci, să te ascunzi sub “fustele” unor pedelişti de mâna a doua care fac rondul televiziunilor într-un mod nefericit, reuşind ca prin prestaţiile lor să întărâte şi mai mult opinia publică. Axa Vişan – Oajdea – Tălmăcean (caz de spital – între noi fie vorba) nu reuşeşte decât să adâncească criza de imagine a actualului regim.

Dar “stelele partidului” ştiu foarte bine de ce nu ies în linia întâi. Ei nu au argumente şi nici nu vor să se facă de râs. Au astfel o poziţie duplicitară: susţin din umbră toate nenorocirile făcute de actuala putere, dar încearcă cu disperare să nu le asocieze, pe cât posibil, feţele lor. Or, această atitudine îl enervează pe Băsescu. El vrea fanatism, el nu acceptă că există şi oameni care se gândesc la viaţa lor publică şi după era Băsescu sau Boc. El vrea să se lupte până la ultimul cartuş, până la ultima suflare pentru a-şi păstra actuala redută. E o luptă pierdută, e o chestiune de timp până când poziţia va fi pierdută, iar generalii săi au înţeles asta deja. Ei nu vor să moară alături de comandantul suprem, care pare că şi-a pierdut minţile. Unii fac deja pasul în spate. Asemenea fanaticilor nazişti,  Băsescu îi ameninţă cu execuţia.

Ce va urma? Găsim răspunsul dacă ne uităm în istorie. Războiul se mai poate prelungi, dar finalitatea va fi mereu aceeaşi.

No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: